ASTILBE

Astilbe face parte din familia Saxifragaceae si este originara din China si Japonia.
Este o floare deosebită datorita mărimii si frumuseții inflorescențelor. Planta este potrivit de rezistentă, are un rizom scurt, din care apar într-o tufă deasă frunzele, compuse din 3-5 foliole foarte fin dințate, si tulpinile florale. Astilbe are inflorescențe cu flori mici, colorate: roz, rosu, violet, mov, crem, cu multe tonalități. Inflorește in lunile iunie-august.
Astilbe este o planta pretențioasă in privința solului, având nevoie de terenuri acide, bogate in humus si destul de umede in timpul verii. Nu se poate cultiva pe terenuri calcaroase si prea însorite. Planta suporta soarele direct numai dacă este suficientă umezeală si solul este bogat in turba sau pământ de frunze.
Astilbe se dezvolta bine la semiumbră - atunci florile sunt mai frumoase, înflorirea este de lungă durată si apar mai multi lăstari. Este bine sa tratați planta cu o substanță fertilizatoare cu azot sau cu putin de urzică.
Înmulțirea: cea prin semințe este dificilă, deoarece semințele sunt foarte mici si au nevoie de o grija deosebita după semănare. Se pot semăna pe strat de turba, in răsadniță, in seră, in perioada martie-iunie. Temperatura trebuie menținută intre 18-20 grade Celsius si are nevoie de destulă umezeala. Plantarea la locul definitiv este posibila după 1-2 ani de creștere in pepiniera.
Metoda de înmulțire cea mai folosita este cea prin divizare si se realizează toamna, in septembrie sau primăvară, in martie-aprilie si numai la tufele voluminoase. Diviziunile obținute se pun in pământ pregătit cu nisip, cu turbă sau pământ de frunze.
Plantele obținute din semințe sau prin divizare se plantează toamna sau primăvară in gropi de 30/30/30 cm. Rădăcinile se așează pe un pat humifer alcătuit din turba, pământ de frunze si mraniță. In cazul terenurilor neutre se pudrează înainte de cultivare cu sulf sau îngrășământ acid.
Distantele de cultivare sunt de 40-50 cm. Este obligatoriu sa se ude regulat. Udarea se face după apusul soarelui. Plantele au nevoie mereu de teren umed. Protejarea împotriva gerului sa face prin acoperirea, toamna, cu frunze uscate, turbă, ramuri de brad, pământ fibros.
Este foarte potrivită pentru locurile semi-umbrite sau însorite dar umede, sub pomi fructiferi sau decorativi, pe lângă heleștie, fântâni, iazuri.